Gandacii pupaciosi, vampiri in miniatura sunt aparent inofensiv, similar la infatisare cu gandacul vaca-domnului de pe meleagurile noastre, este insa un adevarat vampir ce suge sangele vertebratelor, indiferent de marime, si ucide zeci de mii de oameni anual. Gandacului pupacios i se mai spune si gandacul vampir sau gandacul asasin, este o insecta nocturna ce suge sangele victimelor, alegand pielea expusa si subtire precum buzele (de aici si provenienta numelui), ochii etc. Desi gandacul pupacios nu este foarte raspandit in Europa si este aproape inexistent la noi, intre 68,000 si 122,000 de persoane infectate cu boala Chagas se afla pe teritoriul Europei datorita migratiei si libertatii de miscare a populatiilor. In america numarul este undeva intre 300,000 și 500,000 (sursa: isglobal.org)
Vectorii bolii Chagas
Cercetatorii americani au descoperit ca gandacul pupacios, Triatoma Dimiata, nu este deloc o insecta inofensiva. Cercetarile au aratat ca cele mai multe dintre cele 130 sau mai multe specii din aceasta sub-familie, sunt hematofage, adica se hranesc cu sange; in special sangele vertebratelor, foarte putine specii se hranesc cu sangele nevertebratelor. Gandacii pupaciosi sunt in principal gasiti si foarte raspanditi in America, cu cateva specii prezente in Asia, Africa si Australia. Acesti gandaci pupaciosi, de obicei, isi gasesc adapost in culcusul vertebratelor, din care sug sangele. In zonele in care apare boala Chagas (din sudul Statelor Unite pana in nordul Argentinei), toate speciile de triatomine (gandacii pupaciosi) sunt vectori potentiali ai parazitului Trypanosoma cruzi ce dezvolta boala Chagas, dar numai acele specii (cum ar fi Triatoma infestans si Rhodnius prolixus) care sunt obisnuite sa traiasca alaturi de oameni, sunt considerate vectori importanti. Proteinele eliberate din muscaturile lor au fost recunoscute pentru inducerea anafilaxiei la persoanele sensibile.
Boala Chagas
Apare in majoritatea tarilor din America Centrala si de Sud, este incurabila iar in faza cronica poate provoca leziuni ale inimii si intestinelor. Unii pacienti, in cele din urma, mor din cauza insuficientei cardiace. Transmiterea poate fi cu succes intrerupta prin controlul gandacilor pupaciosi din case si din jurul caselor unde gandacii pupaciosi isi au locurile de odihna. Desi gandacii pupaciosi nu exista pe teritoriul Europei, boala Chagas poate fi raspandita prin transfuziile de sange, congenital (de la mama infectata la copil) sau prin transplantul de organe. Doar 6 tari din Uniunea Europeana au adoptat masuri de prevenire a raspandirii bolii Chagas. Din totalul de aproximativ 122,000 de persoane infectate, doar 5% au fost diagnosticate.
Biologia gandacilor pupaciosi, Triatominae
![Gandacii pupaciosi - Triatominae 2]()
Ciclul de viala al gandacilor pupaciosi. Durata totala, de la ou la adult, variaza de la 4 la 24 de luni, in functie de specie si de conditiile de mediu. Cele mai importante specii de vectori (specii care raspandesc boala Chagas la oameni sau animale) au de obicei unul sau doua cicluri per an. Adultii difera de stadiile imature (nimfe) prin prezenta pe deplin a aripilor dezvoltate si a organelor genitale. Adultii si stadiile imature ocupa acelasi habitat si au obiceiuri alimentare similare.- Comportamentul gandacilor pupaciosi, Triatominae. Apar atat in zonele impadurite, cat si in zonele uscate din America. Adultii si stadiile imature traiesc in vizuinele si cuiburile animalelor salbatice, inclusiv pasari, lilieci, veverite, din care se hranesc in timpul noptii sugand sangele atunci cand animalele sunt adormite. Un numar de specii s-au adaptat locuind in case si in apropierea caselor, unde se hranesc cu sangele oamenilor si al animalelor domestice, inclusiv gaini, bovine, caprine, pisici si caini. Hranirea poate dura 10-25 de minute.
- Locurile de odihna ale gandacilor pupaciosi. Speciile de insecte triatomine (gandacii pupaciosi) care transmit boala Chagas se odihnesc in timpul zilei in crapaturile intunecate abundente aflate in zidurile peretilor crapati din chirpici sau caramizi, in apropierea surselor de sange. Alte ascunzisuri se afla in spatele fotografiilor sau tablourilor, printre mobilier, cutii si haine atarnate de carlige, pe pereti si in paturi. O specie de vector important, Rhodnius prolixus, care se gaseste adesea in Columbia, Venezuela si America Centrala se ascunde in acoperisurile cu palmieri. Triatoma infestans, care este cel mai important vectori din America de Sud, adesea se ascunde in acoperisuri de lemn si podele. O specie vectoriala din America Centrala, Triatoma dimidiata, se ascunde, de asemenea, in crapaturile dintre etaje. Unele specii de gandaci pupaciosi gasesc locuri de odihna potrivite in zonele din jur caselor, de unde pot reintra in case pentru a se hrani. Odihna poate avea loc in toate tipurile de obiecte, cum ar fi lemnele de foc, cheresteaua, pietrele, pungile de alimente. Gandacii pupaciosi se mai gasesc, de asemenea, in adaposturile de animale domestice, cum ar fi cotetele de pui si tarcurile caprelor.
Neplacerile cauzate de gandacii pupaciosi, Triatominae
Muscatura este de obicei relativ nedureroasa iar majoritatea oamenilor nu se trezesc din somn cand aceasta are loc. In unele cazuri, apare ulterior mancarimea severa si alte probleme cu pielea. Populatiile mari de gandaci pupaciosi pot provoca anemie cronica prin pierderea de sange provocata victimei. Trypanosomioza americana, sau boala Chagas, este cauzata de un parazit protozoar, Trypanosoma cruzi, care este transmis la om de catre insecta triatomina (gandacii pupaciosi). Boala este asociata cu saracia in zonele rurale din America Centrala si de Sud. In 1996 s-a estimat ca intre 16 si 18 milioane de persoane au fost infectate, din care peste 6 milioane de pacienti ar dezvolta o boala clinica evidenta, iar 45000 ar muri intr-un singur an. Datele actuale spun ca intre 8 si 10 milioane de oameni sunt infectati in zonele endemice.
Transmisia bolii Chagas
Gandacii pupaciosi ingereaza paraziti atunci cand se hranesc cu sangele unui animal sau a unei persoane infectate. Gandacii pupaciosi infectati depoziteaza apoi parazitii lasand fecalele lor pe pielea altei persoane, in timpul sau imediat dupa hranire. Scarpinarea sau frecarea agresiva a pielii ajuta parazitii sa intre in corp prin gaura produsa de rana muscaturii sau prin pielea zgariata din cauza scarpinatului. Purtati de degetele persoanei expuse la facalele infestate, parazitii pot, de asemenea, sa patrunda prin mucoasele ochilor, nasului sau a gurii, in cele din urmă ajungand in sange. Din fericire parazitii nu pot penetra pielea intacta.
Transmiterea parazitului poate avea loc intre rezervoare de animale salbatice si gandacii pupaciosi fara implicarea fiintelor umane. Oamenii pot fi infectati cand intra in mediul natural unde apar animalele salbatice infectate si vectorii. In cazul in care aceste zone sunt dominate de oameni - rezervoarele de animalele care sunt ucise sau alungate - gandacii pupaciosi pot fi transmite din ce in ce mai usor parazitul la animale domestice si oameni. Constructia de case si adaposturi pentru animale ofera locuri suplimentare alternative de odihna si ascundere pentru gandacii pupaciosi. De asemenea, este posibila transmiterea de la mama la copilul nenascut in timpul sarcinii si prin transfuzia de sange infectat. Aceasta este o problema din ce in ce mai importanta in unele zone urbane.
Simptome clinice ale bolii Chagas
O mica inflamatie se dezvolta adesea in punctul prin care parazitul intra în organism. Daca aceasta inflamatie se afla in jurul ochilor, o umflatura vizibila a pleoapelor se poate dezvolta, cunoscuta sub numele de `semnul lui Romaña`; acest lucru se intampla intr-un procent estimat la 50% dintre persoanele infectate. Cateva zile mai tarziu poate apare febra, iar ganglionii limfatici se pot umfla. Aceasta etapa poate sa fie fatala copiilor, dar in cele mai multe cazuri pacientul supravietuieste. Urmatoarea faza nu are simptome si poate dura luni sau ani. In orice caz, parazitii invadeaza si afecteaza lent majoritatea organelor din organism, iar in cele din urma acest lucru duce la simptome cronice, cum ar fi deteriorarea ireversibila a inimii si a intestinelor. Se estimeaza ca 27% dintre cei infectati dezvolta probleme cardiace care pot provoca moartea subita, 6% dezvolta anomalii ale sistemului digestiv si 3% afecteaza sistemul nervos central si periferic.
Preventie si control
Nu sunt disponibile medicamente satisfacatoare pentru tratamentul bolii cronice Chagas.
Pentru infectia timpurie, dificil de diagnosticat, nifurtimoxul si benznidazolul pot fi utilizate, desi pot provoca efecte secundare destul de serioase. Pentru a imbunatati diagnosticarea precoce, a fost creata o retea de laboratoare in tarile endemice, facilitand colectarea in camp a probelor de sange si asigurarea criteriilor standard pentru diagnosticare. Evitarea infectarii prin controlul gandacilor pupaciosi este in mod special importanta. Cele mai importante metode sunt:
- pulverizarea peretilor si a acoperisurilor caselor cu insecticide; aceasta este metoda preferata in majoritatea zonelor unde este prezenta boala Chagas;
- Imbunatatirea locuintelor pentru reducerea sau eliminarea ascunzatorilor; aceasta este cea mai adecvata metoda pentru auto-protectie individuala si este de o importanta deosebita in prevenirea reinfestarii in cazul in care pulverizarea cu insecticid a eliminat gandacii pupaciosi.
- Transmiterea bolii Chagas prin transfuzie de sange este prevenita prin elaborarea si punerea in aplicare a unor teste speciale pentru depistarea sangelui infectat din bancile de sange.
Masuri de control
Activitatile de control recomandate difera in functie de gradul de infestare a caselor cu gandacii pupaciosi si aparitia si transmiterea bolii Chagas. Sapte tari unde boala este endemica, si anume Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Paraguay, Uruguay si Venezuela, au stabilit programe nationale pentru control vectorial. Aceste programe se bazeaza in cea mai mare parte pe pulverizarea zidurilor in casele si locurile de odihna peridomestice cu insecticide reziduale, de lunga durata.
Echipe guvernamentale special pregatite efectueaza in mod normal activitatile de pulverizare, care sunt impartite in faze pregatitoare, de atac si de vigilenta. In timpul fazei de atac, toate casele sunt pulverizate in comunitatile unde au fost detectate locuinte infestate. In Brazilia, de exemplu, daca nu se gasesc mai mult de 5% din casele dintr-o localitate infestate dupa pulverizare, aceasta este plasata in faza de vigilenta. Pulverizarea este intrerupta, insa gospodariile trebuie sa semnaleze prezenta gandacilor pupaciosi.
Casele reinfestate sunt apoi retratate, impreuna cu toate casele din jur. Rezultate bune au fost obtinute cu aceasta abordare, insa este costisitor. Acum se pune accentul pe metodele mai ieftine, la descentralizarea controlului activitatii si implicarea sporita a comunitatii. Eforturi in Bolivia, Brazilia si Venezuela au demonstrat ca imbunatatirea structurii caselor este, de asemenea, un control eficient. In nordul Argentinei, un program comunitar de distributie pe scara larga de canistre fumigante in combinatie cu monitorizarea supravegherii in cutii au intrerupt cu succes transmiterea bolii Chagas. Cu toate acestea, nu este clar daca aceasta abordare ar putea fi aplicata si in alte locuri. In faza de vigilenta, actiunea guvernului aproape inceteaza si actiunea comunitatii este necesara pentru a imbunatati locuintele si mediul peridomestic, efectuarea supraveghereii activitatii, tratarea caselor reinfestate si implementarea metodelor simple de auto-protectie, cum ar fi aplicarea vopselei insecticide si utilizarea plaselor impregnate, a plaselor de tantari impregnate si a canistrelor fumigante.
Aplicarea insecticidelor pe peretii caselor
Gandacii pupaciosi, Triatominae, au de obicei un contact extins cu peretii si acoperisurile caselor, trecand peste ele noaptea si ascunzandu-se pe suprafata acoperisurilor sau in interior in timpul zilei. Aplicarea pe pereti si acoperisuri a unui insecticid cu o durata reziduala lunga poate ucide cea mai mare parte a gandacilor pupaciosi. In afara de pulverizarea caselor si in special a dormitoarelor, se recomanda ca habitatul de insecte in mediul peridomestic sa fie pulverizat. Daca este aplicat corect, insecticidele recomandate prezinta toxicitate scazuta la om. Din pacate, nu toti peretii sunt fabricati din materiale potrivite pentru aplicarea de insecticide. Peretii din materiale neporoase, cum ar fi lemn tropical, lemn vopsit, caramizi comprimate sau arse si peretii acoperiti cu ipsos, sunt cele mai potrivite, deoarece insecticidul va ramane pe suprafata. Materialele poroase, cum ar fi chirpicii, absorb mare parte din insecticidul aplicat. In plus, mineralele din noroi si varul de tencuiala pot degrada rapid insecticidul conventional. Activitatea unui insecticid poate dura un an sau mai mult pe pereti de lemn, dar mai putin de 2-3 luni pe alte suprafete.